Tristeți ale crizei de creștere

http://www.fcsteaua.ro/forum/index.php?/topic/36983-odraslele-de-ilie-se...
COMENTARIU:
L-am pierdut din vedere in ultima vreme pe Ilie Șerbanescu... Iata-l revenind (sau o fi mai vechi textul?) cu doua subiecte: odraslele bogatilor si ale politicienilor de virf, si "integrarea" totala a serviciilor romanesti in piata europeana... Copiii bogati au plecat afara la studii, si apoi multi nu s-au mai intors. Si, a doua tema, ne-am instrainat cam toate utilitatile (apa, gaz, electricitate, telefon, comert) catre companii straine. E trist, dar e aproape fatal. Se putea si altfel? Ma tem ca nu... Scoala romaneasca a cazut, iar o diploma de calitate nu poate fi luata decit de afara. Bani n-am avut dupa eliberarea din 1989, incit invazia capitalulului strain a fost, asa zicind, nu numai inevitabila, dar chiar necesara. Ne-am grabit sa ne dezvoltam, si nu mai puteam astepta sa creasca, in ani de zile, si "faliții nostri", cum ar fi zis Caragiale... Iar ce-am pățit noi au pățit toti cei veniti mai tirziu la masa imbelsugata a prosperitatii europene: au fost asezati la margine, si au primit uneori marfa de mina a doua. E, vrem, nu vrem, o forma de neocolonialism, de neocolit daca acceptam ca avem nevoie de infuzia de capital strain, de investitorii pe care ii tot chemam sa vina in Romania. Care e folosul asteptat la noi? Locuri de munca pentrun romani, si taxe si impozite care bugetul romanesc; dar profitul, asa cum se plinge pe nedrept Șerbanescu, pleaca in mod firesc afara, caci de acolo au venit banii de investiție... Spectacolul averii afișate nu a fost niciodata placut publicului larg, si mai ales unuia sarac. Dar nu-l putem evita, putem doar sa il aratam prin presa, pentru a-l discredita intr-un fel. Cine are bani multi (si copiii oamenilor bogati au si bani, si pofta de a se lauda cu ei) simte nevoia sa le afiseze folosul: masini de lux, petreceri scumpe, fete frumoase... Comunismul era auster; nu numai sarac, dar si moralmente pudic; libertatea e, de cind lumea, prilej de excese de tot felul. Iar prosperitatea încurajeaza darea in spectacol. E o chestiune de moralitate sociala, pe care observatorii societatilor au pus-o permanent in discutie, din antichitate si pina azi. Ne vom obisnui treptat cu ideea inegalității sociale, si vom deveni, desigur, mai toleranți cu diferența de avere... Iar daca nu, mai putem incerca inca o revoluție proletară: "Zdrobiți orinduiala cea cruda si nedreapta..." Poate, de data asta, iese...
Alex Guran